Un interesant concept de reutilizare a recipientelor de plastic a fost prezentat de către Heineken în 1963, din păcate cu puţin înainte de a începe curentul ecologist mondial. Denumit World Bottle sau prescurtat WOBO, ideea este remarcabil de simplă dar practică, fiind vorba despre pet-uri de bere în formă de paralelipiped, care se îmbinau aproape perfect ca nişte cărămizi. Astfel recipientele puteau căpăta după golire o a doua utilizare ca material de construcţii, în special în zonele sărace ale lumii.
Alfred Heineken a venit cu această idee în 1960 după o vizită în insulele Caraibe, unde a văzut pe de o parte plajele pline de peturi de bere şi pe de alta lipsa materialelor de construcţii accesibile şi condiţiile mizere în care trăiau cei mai săraci. Imaginându-şi o soluţie la aceste probleme, a colaborat cu arhitectul olandez John Habraken pentru a proiecta ceea ce el a numit „o cărămidă cu bere”. Au urmat trei ani de design şi încercări, la final fiind aleasă o variantă de compromis ca aspect, funcţionalitate şi costuri de producţie. Sticlele Heineken WOBO aşezate orizontal se întrepătrundeau între ele aliniindu-se perfect şi putând fi fixate cu puţin mortar cu adaos de aditiv siliconic. Pentru construcţia unei colibe de 3×3 metri erau necesare un număr de aproximativ 1000 de sticle.
În 1963 au fost produse aproximativ 100.000 de sticle WOBO cu dimensiunile de 350 şi de 500 milimetri. Erau necesare două dimensiuni pentru o mai bună îmbinare a lor, asemenea cărămizilor (unde se folosesc cărămizi întregi şi jumătăţi). În ciuda primirii favorabile din partea publicului, din păcate Heineken decide să renunţe la acest proiect şi opreşte producţia. Se pare că la baza deciziei au stat considerente de marketing, cum ar fi:
- ce se întâmplă dacă vreo construcţie din sticle WOBO se prăbuşeşte? Păi orice s-ar întâmpla, este infinit mai bine decât când se prăbuşeşte o construcţie de pământ, piatră sau chiar lemn. Sunt doar nişte pet-uri de plastic goale, ce se poate întâmpla?
- berea Heineken este destinată publicului bogat. Cum să-şi construiască sărăntocii case din sticle de Heineken? Altă aberaţie specifică marketingului prost înţeles.
În 1975 interesul pentru proiect a renăscut după ce criticul arhitectural Martin Pawley a publicat cartea „Garbage Housing”, cu un capitol intitulat „WOBO: a new kind of message in a bottle.” Alfred Heineken l-a contactat din nou pe John Habraken şi împreună cu designerul Rinus van den Berg plănuiau să ridice o construcţie cu coloane din butoaie de petrol, acoperiş din capote de microbuze Volkswagen şi pereţi din sticle WOBO. Proiectul nu s-a materializat niciodată.
Astăzi singurele construcţii din aceste recipiente sunt un mic adăpost construit pe proprietatea d-lui Heineken din Olanda şi un perete din Muzeul Heineken din Amsterdam. Nu se ştie câte sticle WOBO mai există, dar sunt deosebit de rare şi foarte apreciate de colecţionari. Deşi au trecut aproape cinci decenii, ideea rămâne un excelent exemplu de ambalaj cu reutilizare multiplă, iar cum situaţia păturilor sociale defavorizate nu s-a ameliorat semnificativ pe plan mondial, World Bottle ar fi la fel de util astăzi precum ar fi fost în secolul trecut. Sunt convins că dacă ar exista, ar avea succes şi în România, cel puţin pentru construcţii specifice mediului rural, cum ar fi coteţele de păsări, adăposturi pentru utilaje etc.
Sursa: wikipedia.