Biserica Ortodoxă Română şi una din cele mai neinspirate momente ale sale

21 mart. 2013 Antal

Biserica Ortodoxă Română nu încetează să uimească aproape zilnic, chiar dacă aşteptările de la această instituţie sunt aproape nule. Nu pentru că nu aş considera că biserica trebuie să îşi asume o mai mare responsabilitate într-o ţară aflată în derivă din punct de vedere al valorilor morale, ci pentru că de-a lungul timpului biserica noastră naţională a dovedit-o în nenumărate rânduri că nu este în stare de aşa ceva. Şi cu toate acestea, frecvent rămân fără grai datorită unei simple declaraţii ale BOR, a unei fapte sau uneori a alegerii celui mai nepotrivit moment posibil pentru a scoate capul din cutie.

La începutul lui decembrie 2012 Arhiepiscopia Română a cerut mai multor primării „donaţii” de câte un milion de euro fiecare sub pretextul continuării lucrărilor la aşa-numita „Catedrală a Mântuirii Neamului”. N-a fost o surpriză, mă aşteptam să se ajungă rapid aici, după ce ani de zile ne-au asigurat că sursa finanţării construcţiei vor fi strict donaţiile enoriaşilor.

Ceea ce însă mi-a lăsat un gust amar a fost că această solicitare a fost trimisă unor localităţi extrem de sărace din sudul ţării, localităţi pentru care acel milion de euro înseamnă o sumă considerabilă din bugetul anual. Că primarul localităţii ar putea face ceva util cu ei sau ar pune băncuţe şi panseluţe, este altă discuţie. Dar în orice caz banii aceia ar lăsa o urmă în localitatea respectivă, ar influenţa viaţa localnicilor mai mult decât o catedrală gigantică aflată la câteva zeci sau sute de kilometri.

Din decembrie au trecut câteva luni şi episodul respectiv mi-a ieşit din memorie. Nu l-am uitat ci mai degrabă putem spune că a fost arhivat. Lumina reflectoarelor ultimelor zile este acaparată de situaţia disperată a Ciprului. Economia ţării a ajuns aproape de colaps, iar soluţiile posibile sunt limitate şi au un impact deloc plăcut asupra populaţiei, chiar dacă nu aceasta este principala vinovată pentru situaţia în care s-a ajuns.

În acest context, miercuri 20 martie 2013, şeful Bisericii Ortodoxe din Cipru a anunţat că este gata să pună averea considerabilă a instituţiei la dispoziţia statului pentru a ajuta la ieşirea din criză. Cipru este o ţară mică, prin urmare nici averea bisericii cipriote nu este impresionantă, suma reprezentând de cel puţin câteva sute de ori mai puţin decât necesarul rezolvării situaţiei de criză. Cu toate acestea gestul este demn de toată atenţia, arătând că clericii ciprioţi sunt dispuşi să împartă greutăţile cu poporul, să sufere alături de ei, să facă tot ce le stă în putere să reducă suferinţa poporului. Un gest creştinesc, profund moral.

În exact aceeaşi zi, Biserica Ortodoxă Română anunţă public că cere statului român să susţină financiar costul ridicării Catedralei Mântuirii Neamului. Nu-i o noutate, o face periodic, chiar dacă numai anul trecut s-au alocat din bugetul de stat 8,4 milioane de euro în acest sens. Costurile construcţiei megalomanice se ridică la 100 de milioane de euro, poate chiar mai mult dacă intervin cheltuielile neprevăzute atât de frecvente pe la noi.

Probabil nici un om raţional nu se aştepta ca BOR să se ţină de cuvânt când a afirmat că va ridica monstruozitatea din fonduri proprii şi donaţiile credincioşilor. Dar să ceară bani exact în ziua în care biserica soră din Cipru anunţa că-şi pune întreaga avere la dispoziţia statului pentru rezolvarea problemelor, mi se pare un gest de un profund dispreţ faţă de poporul în slujba căruia ar trebui să se afle. Asta în condiţiile în care poporul român se confruntă şi el cu cea mai grea situaţie economică şi socială din ultimii zece ani, iar viitorul se prefigurează destul de sumbru.