12 apr. 2014 Antal 
Două lucruri îmi provoacă greaţă în mediul online, dar o greaţă extremă: hoţii şi spamerii. Nici nu ştiu pe care îi urăsc mai tare. Primii îţi copiază materialele, îţi însuşesc munca. Spamerii însă îţi irosesc timpul, consideră normal să ia o bucăţică din viaţa fiecăruia pentru a le băga pe gât materialele publicitare de nimeni dorite. Asta la nivel de persoană şi doar la prima vedere. Pentru că dacă privim lucrurile mai în ansamblu, pagubele sunt mai mari.
La nivel de companie sau de internet în general, peste 70% din corespondenţa electronică este reprezentată de mesaje spam. Asta înseamnă cheltuieli cu peste 70% în plus pe partea de infrastructură pentru a face faţă fluxului suplimentar. Servere mai puternice, dispozitive de stocare mai mari, bandă mai largă, softuri specializate, toate irosite numai pentru că nişte nemernici consideră că li se cuvine să facă ceea ce cred ei că este publicitate gratuită. Tradus în viaţa de zi cu zi, ar fi ca şi cum mergi la magazin să cumperi o pâine de un kilogram, dar ea este ambalată într-o pungă de 4 kg şi trebuie să o duci aşa până acasă…
Un studiu din 2007 arată că la nivel mondial spamul a adus companiilor cheltuieli suplimentare de peste 100 de miliarde de dolari! În România, conform unor date furnizate de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiilor Informaţionale, pagubele provocate de spam se cifrează la circa 270 milioane de dolari pe an. Adică aproape un miliard de lei, respectiv jumătate din cât speră guvernul să obţină din noua acciză de 7 eurocenţi introdusă pe combustibili.
Un utilizator poate pierde chiar şi 50 de minute pe zi pentru verificarea, sortarea şi ştergerea mesajelor nesolicitate. Având în vedere creşterea cantităţii de spam, este de presupus că şi costurile sunt în creştere. Cred că sunt motive suficiente pentru care spamul, adică mesajele publicitare nesolicitate, sunt ilegale atât după legislaţia europeană, cât şi după cea românească.
Acesta este contextul în care am avut astăzi o surpriză extrem de neplăcută: mai multe mesaje spam din partea unei fundaţii aflată în strânsă legătură cu Casa Regală a României. Fundaţia Principesa Margareta a României a apelat, prin intermediul unei firme de specializate (da, incompetenţa autorităţilor române permite existenţa unor firme de spămuit) la această metodă de comunicare reprobabilă pentru a strânge fonduri din acei 2% din impozite.
Ca o coincidenţă, cu numai două zile mai devreme (la 5 aprilie 2014) a avut loc în mai multe localităţi din ţară un „Marş pentru monarhie” organizat de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM). Un grup de visători care speră ei că monarhia ar constitui soluţia panaceu pentru toate problemele României. Când în realitate organizaţiile din jurul Casei Regale au aceeaşi (lipsă de) respect pentru lege şi ordine ca şi celebrii baroni locali.
Cu o imensă diferenţă totuşi: baronii îşi permit orice pentru că „ei sunt la conducere, ei au puterea”. În timp ce Casa Regală este, cum ar veni, „în opoziţie”. De fapt… nici acolo. Mi-e groază să mă şi gândesc cum ar sta lucrurile dacă n-ar fi în această postură.
Articole recomandate:
Publicat în 
Tags: