Despre eşecul smart tv am mai vorbit, iar lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Prima şi cea mai importantă cauză este lipsa unor aplicaţii cu adevărat utile care să ruleze pe marele ecran. Aplicaţii atât de utile încât să fie aproape indispensabile. Cea de a doua cauză este fragmentarea pieţei, atât din punct de vedere hardware, cât şi software. Acest ultim aspect poate avea şi el o mică contribuţie la întârzierea apariţiei unor aplicaţii utile.
Smart tv-urile ieftine au uneori procesoare atât de slabe încât impun limitări severe aplicaţiile pentru a putea fi rulate. Cu toate acestea publicul nu conştientizează acest lucru, în mare parte şi datorită strategiilor de marketing. Dacă în cazul telefoanelor inteligente una din elementele principale pe care se bazează marketingul este puterea procesorului, la televizoarele inteligente acest aspect este trecut pe sub o tăcere totală.
N-am văzut niciodată un material publicitar care să laude performanţele de top ale microprocesorului unui smart-tv, memoria RAM instalată, nimic de genul acesta. Sau teste comparative (benchmark charts) între viteza de procesare a unor televizoare. Ce-i drept, nici n-am căutat astfel de materiale legat de smart-tv. Dar nici legat de smartphone n-am căutat vreodată aşa ceva şi cu toate acestea dau de ele pe toate gardurile internetului.
În acest context este salutară anunţul Philips făcut la IFA Global Press Conference din Malta de a adopta pe scară largă sistemul de operare Android pentru televizoarele sale din gama smart-tv. Până la sfârşitul anului 80% din aparatele tv Philips vor rula pe Android. Compania se alătură astfel altor producători, printre care şi Lenovo, făcând un important pas spre omogenizarea pieţei, măcar din punctul de vedere al sistemului de operare.
Nu spun că un monopol Android este de dorit pe piaţa smart-tv. Nicidecum. Dar starea actuală a lucrurilor este mai rea decât un eventual monopol. Majoritatea companiilor (dacă nu chiar toate) nu au capacitatea de a dezvolta un sistem de operare cu adevărat bun şi mai ales de a crea acel indispensabil ecosistem de aplicaţii fără de care sistemul de operare este inutil.
Cât timp din motive de ego companiile îşi doresc fiecare să ruleze propriul sistem de operare (Samsung este în frunte la acest capitol) fără a avea capacitatea de a oferi o experienţă de vârf consumatorului, cei din urmă au numai de pierdut. Toată piaţa are de pierdut. Dovadă că la câţiva ani de la inundarea masivă a pieţei de către televizoarele inteligente, funcţia de smart-tv este doar încă un punct pe lista de specificaţii. Majoritatea utilizatorilor îl privesc şi îl folosesc ca un televizor oarecare şi atât.
Cu cât Android va avea o cotă de piaţă mai mare în acest domeniu, cu atât mai mare va fi şi interesul dezvoltatorilor de a crea aplicaţii specifice. Iar Android chiar are o bază serioasă de dezvoltatori.
Să nu uităm nici compatibilitatea cu nenumăratele telefoane inteligente care rulează tot Android. Compatibilitate atât ca interoperabilitate a aparatelor smart tv cu smartphone, cât şi ca familiaritate a interfeţei de utilizare. Cele două aparate trebuie în mod evident să poată conlucra într-un ecosistem stabil.
Eu în continuare îmi menţin părerea că cea mai bună abordare pentru un consumator casnic este cumpărarea unui televizor normal, iar pentru a-l face smart-tv îi ataşăm fie un stick Google Chromecast (costă numai 2-300 de lei şi este compatibil cu telefoanele cu Andoid şi mai nou şi cu Apple iOS) sau un Apple TV (o idee mai scump, dar şi mai sofisticat). Aceste dispozitive pot fi oricând schimbate cu unele mai performante şi ieşim mult mai ieftin decât schimbând întregul televizor cu unul nou.
Dacă totuşi preferaţi un smart-tv cu Android, merită văzută oferta de la eMag.
Articole recomandate:
