Mâncăm, bem şi inspirăm plastic. Microplastic.

21 nov. 2019 Antal

Cu şapte ani în urmă scriam aici că una din principalele substanţe de ignifugare prezente în compoziţia plasticului a fost detectată în alimentele de origine animală şi vegetală din SUA. În alimentele de la noi nu s-a găsit nimic deosebit, nici până în prezent, dar asta doar din cauză că pe de o parte autorităţilor de sănătate publică nu le pasă, pe de altă parte oricum în România este puţin probabil să se poată detecta prezenţa în alimente unor elemente străine mai mici decât, de exemplu, un şoarece. Între timp laboratoarele occidentale încep să tragă un nou semnal de alarmă, privind prezenţa particulelor mici de plastic în alimente, apă şi chiar şi în aerul pe care-l respirăm.

Marea problemă cu masele plastice este că ajunse în mediu ele nu se descompun în substanţele chimice componente, pentru a se reintegra în ciclul natural, asemenea materialelor naturale. Materialele sintetice de regulă doar se fragmentează în particule tot mai mici, păstrându-şi compoziţia iniţială pentru un timp îndelungat. Se apreciază că timp de cel puţin 500-1000 de ani.

Astfel oceanul planetar a ajuns ca în anumite locuri să conţină de peste 10 ori mai multe particule de microplastic, decât plancton marin. Iar planctonul constituie baza lanţului trofic. Nu-mi pot imagina cum supravieţuiesc animalele marine care se hrănesc cu plancton şi care ingerează peste 90% deşeuri sintetice. Cert este însă că nu mai există alimente de origine acvatică care să nu conţină şi o doză tot mai serioasă de microplastic. Filmuleţul următor ilustrează cu succes această tristă realitate.

Aerul pe care-l respirăm nu este nici el lipsit de particule de plastic. Ele provin în cea mai mare parte din dezintegrarea, ca urmare a frecării, a fibrelor textile şi a suprafeţei nenumăratelor obiecte de plastic. Nu în ultimul rând şi aparatele electrocasnice sunt construite aproape integral din materiale plastice, având piese care se freacă unele de altele la viteze de mii de rotaţii pe minut.

Conform unui studiu nu foarte relevant datorită numărului mic de teste efectuate, inspirăm în medie 11,8 particule de plastic pe oră. Particule atât de mici încât pătrund în cele mai fine alveole din plămâni. Efectele lor asupra sănătăţii încă nu sunt clare. Se ştie însă că lucrătorii expuşi la concentraţii mari de particule de plastic în aer ajung să sufere de serioase boli respiratorii, uneori chiar de cancer pulmonar.

Ce putem face? Nu prea multe. Este un inamic invizibil, dar omniprezent, de care nu ne putem feri. Cel mai important lucru pe care suntem datori să-l facem ar fi să utilizăm mai responsabil obiectele de plastic şi mai ales să nu le aruncăm la întâmplare, în mediul înconjurător.

Sursă foto: www.breakfreefromplastic.org